My first mixtape. Enjoy! :D – Re-edit

Refulare.

Sunt cateva chestii pe care nu le inteleg si nu le suport in egala masura: ketchup-ul picant, utilitatea tenisilor de carpa (v. converse) si ipocrizia. Spre uimirea unora, nu voi scrie nimic mai mult despre primele doua. Cel putin nu acum.

Nici despre ultima nu am chef sa dezbat foarte in amanunt, dar aveam nevoie de o fraza de introducere. Mergand spre munca, azi, in tramvaiul… atotprezentul tramvai 41, s-a intamplat o chestie care mi-a amintit mult de unele lucruri care s-au petrecut cu mine in ultimul timp. Un om mai in putere, pe la vreo 40-50 de ani, asa, imbracat binisor, la camasa si blugi, cu o jacheta crem se urca in tramvai si se aseaza in stanga mea. Inainte de Piata Moghioros, se afla biserica Sfanta Vineri. Il vad pe tip cum isi da basca jos de pe cap (uitasem sa mentionez ca purta si o basca, intr-o parte) si isi face o cruce maaaaare, ca la carte in timp de vreo 20-30 secunde si apoi mormaie un “Doamne-ajuta!”.

“Io-te, ba, imi zic, io-te ca mai sunt si oameni credinciosi” si incep sa ii analizez tinuta sa-mi dau seama daca o fi cumva vreun popa sub acoperire – in civil, vreun ins care are de-a face cu religia sau pur si simplu un om de rand, dar foarte credincios. Era ultima varianta. Nu, nu mi se pare un mare gest de credinta sa-ti faci cruce in tramvai cand treci pe langa o biserica, dar dupa felul in care-a facut-o, ma asteptam sa inceapa sa faca matanii acolo, nu alta!

Pana sa ma dezmeticesc din cercetarea sociologica a background-ului cultural al persoanei, ajung la statia Drumul Taberei, unde urca un cersetor. Nu avea picioare, asa ca se tara mai mult prin tramvai cu ajutorul a doua carje, una mai mare, una mai mica.

“Da-ti-mi si mie, dupa mila dvs., da v-ajute Dumnezeu!” cam asta era replica. Il vad ajuns pe la vreo 10 metri de mine, ma gandesc sa ma strang sa-i fac loc sa treaca. Bani oricum nu aveam la mine, macar loc sa-i fac. Insul respectiv ramane impasibil si neclintit din pozitia de dupa rugaciune. Cersetorul trece pe langa mine si din greseala il atinge usor pe tip, care cu o miscare scarbita, se da la o parte si incepe sa isi stearga haina ostentativ timp de cateva minute.

Morala povestii? Nu pot gasi una care sa nu sune a cliseu. Ca ne intoarcem la credinta numai cand avem greutati, stiu. Ca absorbim nedigerat orice informatie ni s-ar oferi (ritualuri fara sens, proceduri inutile, cutume iesite din context), stiu si asta. Ceea ce e grav e ca acum, religia a devenit mijloc de socializare, inca un pattern dupa care poti fi recunoscut. Poti sa-i zici si Hobby. Mai ramane sa isi faca pagina de facebook sa-i poti da “like”.

Cum ar fi? Pagina animatoarelor din Club Princess sa dea “like” pe B.O.R. (Biserica ortodoxa romana). Nu, nu am nimic impotriva bisericii (cu minuscula pentru ca e vorba de institutie), impotriva preotilor, popilor (pentru ca e o diferenta), nici macar impotriva unor popi care o fac pentru bani and stuff. Nici macar asta nu ma nemultumeste. Pana la urma e o meserie si toti muncim pentru bani. Si omu’ ala tre’ sa traiasca, nu? E si el om, are si el nevoi. Deviez.

Problema mea este ipocrizia astuia si a celor ca el.

Acum, tema de gandire: religia ar trebui sa fie ceva intim, personal?

Lista: 100 de lucruri mai mult sau mai putin inutile

1. stroboscop pe foto-celule
2. cutit pentru mazare
3. lanterna de la bricheta
4. interfon
5. scaun / masa cu 2 picioare
6. tacamuri pentru stangaci
7. Elena Udrea
8. muzica minimal
9. pasajul Marasesti
10. “gleznierele” care se poarta mai nou cu sandale

Si acum urmeaza o alta lista, care nu e facuta de mine, dar e bazata pe aceeasi idee. Luata de aici. Le-am evidentiat pe alea care-mi plac.

AC adapter for solar calculators.
Air-Bag Motorcycle jacket.
Anklet wristwatches for contortionists.
Battery powered battery charger.
Battery-operated nuclear power plants.
Braille Drivers’ Manual
Brake oil.
Breathable space suit.
Brown undershorts.
Cabin pressurization system for the Cessna 150.
Camcorder with braile-encoded buttons.
Candy bars with stannous fluoride added.
Car steering triangles — doubles as anti-theft device.
Cast iron wire.
Cat flap for the fridge.
Checkered paint.
Combs for bald-heads.
Cordless plumb line.
Diet celery.
Digital clock-winder.
Digital computer.
Double-sided playing cards.
Downhill stairmaster.
Ejector seats for helicopters.
Electric banana straightener.
Extra-large bicycle clips, for use when cycling in shorts.
Felt Jumper cables.
Fireproof kindling.
Fireproof matches.
Flame-retardant gasoline.
Flashbulb tester.
Flavoured suppositories.
Foam rubber toothpicks.
Freeze Dried Water.
Frictionless Sandpaper.
Hand-powered chainsaw.
Ice skate sandals, for use in hot climates.
Inflatable anchor.
Inflatable darts-board.
Inflatable PC — The Ultimate Laptop!
Laundromat in a nudist colony.
Lie detectors for politicians.
Low salt brine.
Low-calorie PowerBar.
Luminous sun-dial, for use at night.
Matte finish floor wax.
Mesh raincoat.
Micro-miniature personal vibrator.
Money with negative face value.
Motorcycle seat-belts.
Non-intrusive alarm clock (raises a flag instead of ringing a bell).
Non-stick Cellotape.
Papier mache step ladder.
Parachute that opens automatically, upon impact.
Particle board tent stakes.
Reduced calorie water.
Remote control for a Watchman.
Reversible garbage disposal.
Rollerblade skates for peglegs.
Rubber Kleenex.
Screen door on a submarine.
Second-hand fireworks.
Soap Dissolver.
Solar powered flashlight.
Solar powered night light.
Solar-powered pacemakers for elderly sunbathers.
Steel-belted radial rubber bands.
Strap-on portable chairs.
Sundial with glow in the dark markings.
Tire chains for motorcycles.
Trailer hitch for the Honda CVCC.
Training wheels for timid sports car drivers.
Umbrella with a skylight.
Unsinkable submarine.

Bine, probabil nu-s chiar 100, dar arata mai bine cu cifra rotunda. Lista ramane deschisa si astept sugestii.

Scurt studiu cromatico-lingvistic sau filozofia portocalei

Pentru cei care nu au fost speriati de titlu, am o veste buna: nu urmeaza o chestie extraordinar de complexa. Acum vreo cativa ani, citisem pe undeva pe net o chestie amuzanta din ciclul intrebarilor existentiale: “de ce este morcovul mai portocaliu decat portocala?”.

Acum vreo cateva zile, in timp ce incercam sa ignor tipul care canta “Barca pe valuri” la acordeon in tramvaiul 41 in timp ce ma duceam la munca, mi-am amintit de chestia asta si, de obosit ce eram, fluxul constiintei a creat cateva silogisme cel putin ciudate, dupa cum urmeaza. Plecand de la premisa ca am putea cuantifica pigmentii ce coloreaza un anume obiect si ca prin aceasta cuantificare morcovii ar castiga detasat in fata portocalei, pot reiesi doua situatii:

1. Notiunea de “portocaliu” a existat in constiinta umana inainte de cunoasterea fructului respectiv, deci logic ar fi fost ca morcovii sa poarte numele culorii.

2. Notiunea de “portocala” a existat dinaintea denumirii culorii, de unde reiese ca morcovii ar trebui s-o denumeasca, fiind mai reprezentativi din punct de vedere al pigmentului – deci in loc de portocaliu, ar trebui sa se numeasca “morcovuliu”.

Si asta se intampla pana la a doua statie: Piata Moghioros. De acolo pana la destinatie, silogismul a luat amploare prin diversele analogii: “rosie (tomata) vs. rosie (culoare)”. Oare mai exista vreo limba in care tomata sa fie denumita dupa culoarea pe care o poarta? (pentru ca mi se pare mai probabil ca “rosu”(culoarea) sa fi aparut initial in constiinta colectiva)

[va urma.]

Claudia live @ TPS Braila – What’s up – 4 Non Blondes

Cica muzica romaneasca este intr-un declin dramatic. De acord. Dar exista inca sperante . Noua, pardon, “foarte” noua generatie are inca ce arata. Si e live!

Verde (work in progress…)

Azi si mainile-mi sunt verzi
si cerul si apa
si aerul pe care-l respir
e verde.

Azi si ochii ei sunt verzi
si soaptele si buzele
imi intind clorofila
pe tampla.

Ea si-a pus iarba-n loc de gene
si frunze-n loc de ochi
si ganduri crude, vii,
abia-germinate
rasar dintre bulgarii verzi de pamant.

Nu stiai? Azi si pamantul e verde.

Vorba lu’ Moroi – Tot de duminica

Vorba lu’ Moroi – Unde se duce lumina?

Vorba lu’ Moroi – De sesiune

Vorba lu’ Moroi – O zi de duminica

Pa!

Ai plecat. Si nici “la revedere” n-ai zis cum trebuie. Ti-ai uitat periuta de dinti si pieptanul. Ti le-am aruncat eu. Iti cumperi tu altele. Inca ma mai suni, ca sa intrebi de careva… nu imi pasa. Inca mai sunt rugat de unu’ si altu’ sa te mai sun…

O fac. Pot parea neafectat la telefon. Iti servesc 2-3 amabilitati frigide. “Sa ai o zi frumoasa!”, “Succes in sesiune!”. Cacat! “Mai vorbim”. Fir-ar! Mi-a intrat in reflex s-o zic. Nu, nu vreau sa mai vorbim! Nici tu nu vrei. Ne invartim in jurul propriei cozi si ne place sa batem pasul pe loc, pentru ca niciunul din noi nu are curajul sa zica verde in fata ce gandeste.

Ti-am scris un mail. Sper sa il citesti si sa nu vrei sa mai ai de-a face cu mine dupa el. Este scris exact asa cum sunt: arogant, autosuficient, insensibil, misogin etc.

Mai stii ca era o vreme in care nu credeai ca sunt asa? Mai stii ca era o vreme in care chiar NU eram asa? Mai stii ca era o vreme in care nu ne ajungea timpul impreuna? In care iti cantam la chitara cu vocea tremurata de emotie? In care nimic din ce faceam nu ti se parea gresit?

Era o vreme in care mi se facea dor de tine dupa 10 minute. Acum m-am obisnuit sa nu te vad, sa nu te aud, sa nu stiu de tine. Era o vreme cand iti cunosteam orarul de la facultate, stiam cand te pot suna, cand ai timp… acum nu mai stiu nici in ce zi a saptamanii suntem.

Voiam sa iti sterg numarul din telefon, dar e inutil pentru ca l-am memorat.

Ma intreb daca o sa te pot privi pe strada fara sa-mi amintesc toate intamplarile de pana acum. Tu sigur o sa poti.

Ai uitat… sper sa pot sa uit si eu. Si… ai plecat. Si nici “la revedere” n-ai zis cum trebuie.
Bine. Atunci… pa!

Vorba lu’ Moroi – Revolutia Pihedelnitza!

Vorba lu’ Moroi (Moroi vs. Alice)

[Arhiva] De ce Ea…?

… pentru ca nu m-a trezit din somn in Vama sa vedem rasaritul, pentru ca asculta Pink Floyd odata cu mine, pentru ca ma minte frumos, pentru ca nu incearca sa ma convinga, pentru ca nu saruta intotdeuna cu limba, pentru ca se murdareste de ketchup sau ciocolata in coltul gurii, pentru ca nu are decat o singura gaura in fiecare ureche,pentru ca ma bate la orice joc de pe internet, pentru ca bea cafea desi am rugat-o sa n-o faca, pentru ca nu are account pe hi5, pentru ca mi-a cumparat o pana de chitara de ziua mea, pentru ca are o gramatica perfecta, pentru ca se uita in ochii mei, nu vede nimic si nu se sperie, pentru ca nu fumeaza, pentru ca nu a fugit dimineata din camera, pentru ca nu loveste cu coatele in somn si nici nu sforaie, pentru ca se enerveaza, pentru ca e geloasa, pentru ca ma cearta cand fumez si mananc chips-uri, pentru ca desktop-ul meu e trist fara poza ei, pentru ca are o groaza de defecte si totusi mai putine decat mine, pentru ca e de mode veche, pentru ca nu stie sa instaleze un
anti-virus, pentru ca ii place muzica clasica, pentru ca se sperie imediat, pentru ca nu suporta sa fie gadilata, pentru ca uraste diminetile mai mult decat mine, pentru ca poarta manusi, dar intotdeuna le “uita” cand iese cu mine, pentru ca ar rade daca m-as
impiedica si as cadea pe strada, pentru ca face ironii si misto-uri la adresa mea, pentru ca imi scoate limba cand e furioasa, pentru ca nu a facut nazuri la accentul meu artificial pe care nu stiu de unde l-am “produs” dar nu mai pot scapa de el, pentru ca se uita la fotbal si comenteaza de arbitru, pentru ca bea vara bere cu mine si iarna
ciocolata calda, pentru ca mereu uita numere de telefon, pentru ca ii vin la fel de bine si camasile si adidasii de skate … pentru ca isi roade unghiile cand e nervoasa, pentru ca se gadila ingrozitor, pentru ca spune “bascheti” in loc de adidasi, pentru ca stie sa formeze imperativul negativ, pentru ca mereu o “musca” tantarii, pentru ca nu are doua vorbe la un loc, pentru ca mereu are argumente, pentru ca s-a lasat de fumat, pentru ca saruta divin, pentru ca nu are un program perfect, pentru ca e imprevizibila, pentru ca ma minte ca ii place cum cant la chitara, pentru ca ma suporta asa cum sunt, pentru ca nu poate sa vorbeasca in public fara sa-i tremure vocea, pentru ca nu poate inchide telefonul in nas, pentru ca stie toate traseele de autobuz si tramvai, pentru ca imi vine usor sa ii spun “te iubesc”…
pentru ca e PERFECTA!

da, de-asta… de-asta e Ea…

nota: nu e vorba de vreo persoana in carne si oase… sunt fragmente din niste amintiri

Vorba lu’ Moroi – De Florii

Moroi discuta despre cimitirul Bellu, despre Florii, Mircea Badea si… multe altele. Lasati comentarii si sugestii la posta redactiei (e blonda si buna ). Cel mai fain comment va fi discutat in video urlator!